A mai trecut un an. În urmă ce-ai lăsat:
O sămânț-uscată sau un rod bogat?
A mai trecut un an, dar altul a venit,
Iar pentru-un început este și-un sfârșit.


Este doar ianuarie: de ce să mă gândesc
Cum va trece anul și ce am să rodesc?
Lasă că e vreme. Acum mă odihnesc,
Și, când vine timpul, atunci mă pregătesc.

Astfel face omul, amână liniștit,
Însă timpul vine, iar el nu-i pregătit.
Atunci își dă silința, e cel mai priceput,
Însă timpul... Iată, timpul a trecut.


Este doar ianuarie: de ce să mă gândesc
Cum va trece anul și ce am să rodesc?
Lasă că sunt alții care se-ostenesc;
Când voi fi chemat, atunci mă pregătesc.

Astfel face omul, amână liniștit,
Dar chemarea vine, iar el nu-i pregătit.
Vocea tot se-aude, dar nu apăsat,
Până când... se-oprește. Vocea a-ncetat.


Încă e ianuarie: deci să te gândești
Cum va trece anul și cum ai să rodești.
Dac-auzi chemarea, să nu mai zăbovești,
Ci fă-ți astăzi planul cum ai să trăiești.

Alege azi Cuvântul, alege să-l păzești:
Nu doar să-l cunoști, ci și să-l împlinești.
Alege rugăciunea, alege-o neîncetat,
Prin ea să Îl găsești pe Cel ce te-a chemat.

Alege-I azi iubirea, alege s-o primești,
Și-apoi, în umilință, spre toți s-o răspândești.
Alege ca pe Isus de azi să Îl slujești
Și tot ce ai mai bun, mereu să-I dăruiești!

Încă e ianuarie, deci să te gândești
Cum va trece anul și cum ai să rodești.
Dacă în pocăință de-acum vei semăna
Mult rod în veșnicie tu poți a secera!